giuseppe penone


















'Lymph sculptures' este formata din doua sali. Una cu 100 de piei de animale care au luat forma copacilor pe care au fost lipite pentru un timp, devenind un fel de scoarta.


















Pe jos nervurile marmurei au fost puse in evidenta, eliminand restul, rezultatul fiind ceea ce artistul numeste 'marble skin-brain'.









































Si o prima camera in care sunt plasati doi busteni ai unor copaci de 100 de ani, inveliti in piele, fixata de trunchiuri cu ajutorul unor cuie. Instalatia are un impact senzorial destul de puternic din cauza mirosului de piele si de rasina.

Am avut aceeasi reactie pe care o am de obicei cand e vorba de Penone: m-a fascinat sensibilitatea extrema pentru materiale, dar m-a dezamagit abordarea intruziva (cuiele), precum si recursul la un anume nivel simbolic.

'Thus in Pelle di marmo - cervello, the shape of the brain, achieved through carving that has made the marble surface similar to that of the skins, recalls human intelligence, the organ that gives rise to thought, enclosed in a case, just as the marble is encased inside the mountain. (Daniela Lancioni).'

As fi vrut poate doar poetica materialelor, fara un simbolism care se suprapune peste obiecte, mistificand intrucatva nivelul concret al experientei senzoriale, pe care artistul stie sa-l puna foarte bine in scena. In plus, cuiele infipte in trunchiul celor doi copaci de 100 de ani mi-au adus aminte de o interventie a lui Penone, numita 'Alpi Marittime. L'arbero ricordera il contato, 1968' in care artistul a incastrat in scoarta unui copac o sarma de zinc, mutilandu-l. Parca mai mult ma atrage pudoarea lui Richard Long. In cea mai intruziva lucrare a lui deseneaza un X intr-o pajiste, calcand peste flori.